Rugă în cer sau poate…

Poate că așa se închină îngerii,

Pe un câmp de luptă însângerat,

În batalioane de câte două aripi

Cocârjate spre pieire.

Poate-i poartă un gând stenic

Sau un păcat mistuitor

Sau cine știe

Ce oameni au fost

Acei îngeri

Ce-și târăsc cu îndârjire

Moartea.

 

Painting by Roberto Ferri

 

 

Reformare

Cuvintele noastre se izbesc de dosul buzelor,

Se ivesc cocârjate de dinți,

Cleioase și insuficiente.

Hai să înghițim sâmburi de cais

Și să așteptăm,

Purtând în noi propriul embrion,

Să ne crească mai multe șanse,

Mai multe întinderi

Spre deplin.

Hai să trăim așa,

Într-o inconștiență de ramificări,

Ca și cum ne-am născut copaci,

Nicicând oameni

Și nu ne-am târât vâscos

Într-un abject

Neajuns.

 

Painting by Hanna Svirska