Adormi pe șoaptele mele

Eram într-o livadă

Și îți țineam capul în poală.

Mi-ai zis

Să îți deschid fereastra

Și ți-am răspuns

Că am uitat acasă

Scara albă cu două trepte.

Înfloreau merii

Și eu

Ți-am umbrit fruntea cu mâna.

– The Face of Silence

Artwork by Edward Burne-Jones

Adormi pe șoaptele mele

Un poem scurt lipsit de romantism

Într-o zi,

Mi-am mutat toate cuvintele

La tine

Și tu

Te-ai apucat

Să scrii poeme

Cu mâna mea stângă.

– The Face of Silence

Artwork by William Kentridge.

Adormi pe șoaptele mele

„Câteodată”

Poate să devină „întotdeauna”,

Dar nu mai poate fi nicicând

„Niciodată”,

Deci rareori e mai aproape de întotdeauna

Cum eu, rareori,

Sunt mai aproape de tine.

Am fost contrariați de acest adevăr

Aproape iubit

Și mai degrabă respins.

Adevărul și înșelătoria

Mâncau la masa noastră cu aceeași lingură,

În același interval de timp.

O înghițire ce căuta să explice inexistența

Prin existent

Ca un necrolog

Al celor încă în simțire.

– The Face of Silence

Artwork by Fritz Scholder

Cântec

Frumusețea e stăruitoare ca un plânset,

Ca un strigăt înfundat

Ce se aude prin crăpăturile mahalalelor,

Stăruitoare ca tusea unui bolnav,

Ca o găleată pe care o arunci într-o fântână

Și se întoarce

Precum un ecou.

– The Face of Silence

Artwork by Neapolitan School

SUPERMARKET

La raion

Se vorbește

Despre cum să îți îngrijești părul.

O femeie

Sortează marfă

Și clipește a pagubă.

În această soartă a ei,

Fluidă și îndoielnică,

Lucrurile încetează

Să se întâmple

Și se lasă cuprinsă

În brutalitatea nepăsării.

Inevitabilul cade asupra

Ca un năvod,

Ca greutatea unei crime

Pe care ai comis-o

Asupra ta

Și te înghite

Cum înghit străzile negre

Soarele întreg

De pe cealaltă parte a lumii.

Pot să dorm acum

Și în urâtul unor nopți,

Tot ce știu despre mine

Să se știrbească

Precum o vază

Împinsă de pe colțul mesei.

– The Face of Silence

Artwork by Anthony Lister