Tumult de tulbur

Mă tulbur.

Când se adună apele în mine,să-nece zorii,

Sori să nu dăinuie înafar’ de vecia din noi.

Să adâncească legături între fantasme şi lumi

Scăldate-n liniştea ce stă să urle.

Te scurgi dincolo de sânge,

Dincolo de ce persistă doar în moarte

Şi rogi necontenit marea

Să te stăpânească-n largu-i suspin,

Limpezindu-ţi mâinile

De-atâtea gânduri mânjite

Să mă poţi atinge nefiresc de alb.

 

 

Când răsufli pot să-ţi aud viaţa

Cum se zbate-n mine.

Mă înfăşori în urme

Ce transced trupuri

Să ne găsim  şi în alte forme

Oricând nu suntem şi n-am fost,

Să fim,

Să fie…

 

 

Pe pieptul tău se închină luna

Când pe al meu nu mai găseşte loc

De rugă,

Căci mi-ai acoperit existenţa

În tăinuit murmur

Cu ale tale forme

Ce se scriu pe mine în chip de ceară

Şi mă modelezi

In înfiorări

De flori şi ape şi pământ.

Mă creezi din nimic

Să-ţi fiu tot.

Rămâi încleştat

Şi braţele nu ţi se mai preling

Să-nfioare nestăvilite strângeri

Ce se lovesc în mine.

 

 

Diformă umbră ai creat

În trupu-mi

Şi-acum strâmb gând mă aleargă

Că-ai să rămâi

Şi-am să mă tulbur.

 

Digital art by Francesco Sambo

Advertisements

6 thoughts on “Tumult de tulbur

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s