Creatie

 

Ţi-am creat,

Chip frumos,

Zâmbet unde îşi aştern calea îngerii,

Iar glăsuirea lor ce străpunge-n tine

Avea să cutremure lumea.

În ochi ţi-am aşezat necuprinsul

Să nu simţi carenţa cerului

Când neant o fi

Să fie.

 

Ţi-am insuflat puterea de a transcede timp

De a lega lumi ce nu se aseamănă,dar se strigă

Ce se aseamănă,dar se sting

În vidul nesecat de vise

Ce n-au fost,

Căci nu le-ai mai dat sens

Să fie.

 

Am vărsat dragoste în tine,

Astfel încât la sfârşit de sânge,

Iubirea să nu-ţi fie secetă.

Ţi-am pus aripi în care să înfăşori grandoarea lumii

Şi ţi-am şoptit în suflet că măreţia nu te poate cuprinde,

Căci te-ai înfăptuit din nesfârşit.

Nu am ştiut să conturez petulanţa

Aşa că te-am plăsmuit în propriile-mi  frici

De care să nu te temi.

Mi-am închinat trupul

Glăsuind stăruinţă

Să te cuprindă uitarea,

Singurătatea să nu te curme

Când mâinile mele pieri-vor.

Te-ai înălţat semeţ şi mi-ai implorat dorinţele,

Mi-ai cerşit prezenţa,

Mi-ai invocat trupul să te înlănţuie-n nimicire.

 

Te-am găsit,

Om deplin,

În cugetul imaginaţiei mele

Şi poate te-am iubit încă de când erai praf de stele.

 

Advertisements

2 thoughts on “Creatie

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s