Inexistența trecutului în deformare imaginară

Erau zile când se poticnea în nesațul de vise și începeau să-i alunece pe buze amintirile unui crepuscul de vreme.

-Trecutul e doar o poveste ce ne-o spunem nouă înșine din nou și din nou.

-Când călătoria mea abia începuse,mama obișnuia să îmi urce păpușile vechi în podul casei. Îmi amintesc cum gândul că nu pot să le ocrotesc în brațele mele mici îmi îndurera inima de copil.

-Poate de aceea acum,viețuiesc în mansarda propriilor frici și încălzesc oamenii ce-mi lasă rece-n suflet.

-Și știi…

Adăuga:

-Omul nu e  nimic decât un copil impregnat în anomalia timpului.

 

Painting by Lakhan Singh Jat

Advertisements

One thought on “Inexistența trecutului în deformare imaginară

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s