Frânturi de gând (7)

Moartea târăște viața

În pământul ce-i pântecele procreației.

Sufletul se jupoaie de trup

Și urlă-n agonia renașterii

Acolo unde nu există timp

Ci doar o eternitate-ntr-o succesiune de mișcări sacadate

Ce fixează prezentul

Într-o reiterație.

Când răul este inferența binelui,

Iar suferința constituie recrudescența

Spre forma primordială

A simțirii,

Regenerez prin dragoste

Conștiința.

Pentru cei ce doresc să citească postări precedente din aceeaşi categorie:Frânturi de gând (6) și Frânturi de gând(5)

 

Painting by Henrik Uldalen

 

 

 

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s