Reformare

Cuvintele noastre se izbesc de dosul buzelor,

Se ivesc cocârjate de dinți,

Cleioase și insuficiente.

Hai să înghițim sâmburi de cais

Și să așteptăm,

Purtând în noi propriul embrion,

Să ne crească mai multe șanse,

Mai multe întinderi

Spre deplin.

Hai să trăim așa,

Într-o inconștiență de ramificări,

Ca și cum ne-am născut copaci,

Nicicând oameni

Și nu ne-am târât vâscos

Într-un abject

Neajuns.

 

Painting by Hanna Svirska

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s