Gând

Mă afund

Într-o disperare

Atât de cruntă

Încât

Mi-e dor

Și mă dor mările,

Mă dor cerurile

La încheieturile gândurilor.

Se zbate beznă înlăuntru-mi

Și eu atât de orb

Jelesc lumină,

Jelesc moarte.

Mi-e dor

Și mă dor viețile.

Mă dor

Și e atât de bine…

Și e atât de crunt…

 

Painting  by Johann Heinrich Füssli

Advertisements

Reverie

Cred că ești cel mai frumos vis

Pe care îl pot avea doi ochi,

Ochii unui nevrednic,

Nevrednici de vise.

Din mine te poți alege

Doar cu spusele,

Goale și ele

Dinaintea substanței tale.

Astăzi nu vreau să-ți vorbesc,

Doar stai și ține-mi de frig.

Am uitat ușa

Închisă.

 

Painting by Roberto Ferri

Consistența unui dumicat de singurătate

Doar singurătatea rămâne

La masă

După o cină copioasă

În care oasele,

Acoperite de carne

Și ceva piele

Strânsă de-a lungul frunții,

Își amintesc că au

Neajunsuri de hrănit.

 

Singurătatea rămâne

Și flutură o sticlă de vin

În cinstea celor ce nădăjduiesc

La permanența dragostei,

Dar se îneacă

În constanta singurătății

Și-a timpului.

 

Singurătatea rămâne,

Stingheră,

Ca o femeie prea frumoasă.

 

Uneori atât de densă

Încât,

Se spune despre oameni

Că nu sunt decât învelișul singurătății,

Lălâu și rupt,

Cu miros vechi de suflet.

 

Drawing by Misia Konopka