Însemnări

Asemăn viața cu iremediabilitatea. O soluție impregnată în spirit.Poate doar încercarea de a ne eterniza.Poate nimic.

Ahtiat.Pentru că sunt predispus lăcomiei, cred că sufăr de incurabilitate.

Am cunoscut o femeie. Era ca un petec pe alterarea sufletului. Lăsa mereu ușile deschise și-mi pierdeam mințile.Am părăsit-o.

Par un om de treaba.Eșecul mi se pare necinstit,așa că trișez.Voi scrie o carte despre gândire.O să se intituleze “Viciu”.

Deocamdată scriu prost.

Sunt un om descusut.

Leagănul oscilațiilor

Stătea la intersecția acelor străzi,între două cugetări,ca lumina bezmetică a unei lămpi pe o însemnare veche.Nu se putea altfel,căci îi plăcea să se legene în oscilații.Poate dacă s-ar fi izbit atunci frica de el,ar fi estropiat-o într-un exces de placiditate.Dar frica era înfășurată în trupuri,nu avea timp de întâlnirile nocturne ce o plasau mutilărilor.Nici el nu arăta atât de important încât să i se acorde prioritare.Căci cu o nehotărâre agățată de ceafă,nimeni nu exprimă cine știe ce.

Timpul,de altfel,nu îi sesizase inerția.Îl uitase acolo unde posibilitățile deformează sentința.În alambicul oscilațiilor.

Dar el nici atât să bage de seamă această impertinentă inexistență.Supraviețuia cu o hemoragie de trăiri ce balansau între naștere și moarte.

 Painting by Dian Petrov

Inexistența trecutului în deformare imaginară

Erau zile când se poticnea în nesațul de vise și începeau să-i alunece pe buze amintirile unui crepuscul de vreme.

-Trecutul e doar o poveste ce ne-o spunem nouă înșine din nou și din nou.

-Când călătoria mea abia începuse,mama obișnuia să îmi urce păpușile vechi în podul casei. Îmi amintesc cum gândul că nu pot să le ocrotesc în brațele mele mici îmi îndurera inima de copil.

-Poate de aceea acum,viețuiesc în mansarda propriilor frici și încălzesc oamenii ce-mi lasă rece-n suflet.

-Și știi…

Adăuga:

-Omul nu e  nimic decât un copil impregnat în anomalia timpului.

 

Painting by Lakhan Singh Jat

Frumusețe în perspectivă

Cei obosiți în vâltoarea vieții ar spune că frumusețea se naște când spuma mării se sfârșește în propria-i efervescență.

Cei pasionați ar spune că frumusețea este vibrația cerului deasupra frunții în tumultul unei furtuni de vară.

Cei deznădăjduiți ar spune că frumusețea e lumina subțire care freamătă în temeri de întuneric.

Toate acestea ar fi doar despre dorințe neîmplinite.

Căci frumusețea nu e dorință,ci exaltare.

Frumusețea este voalul existenței ce-ți descoperă măiestria propriului chip.

Este eternitatea contemplându-se în oglindă.

Iar tu ești eternitatea și tot tu,oglinda.

 

Printmaking by Bert Menco

Un om ce crează punte-n amalgan de continuități

Îl vedeam în zile ploioase când își odihnea suflul pe lespezi umede,cum reușea să dezlege tainele existenței.

Uneori își abandona trupul în universul palmelor mele,resemnându-se în impermanență.

Alteori,cuprins într-o ariditate plenară, îmi așeza pe brațe imuabilitatea,șoptindu-mi:

Dacă ce e mai nobil din mine nu va înceta niciodată să trăiască,atunci o să cunoști nemurirea.

Painting by Andrzej Mazur

Mărturia unui om ce nu cunoștea cerul

În unele seri,lăsându-se cuprins în apelpisie, destăinuia că pe pânza vieții sale se țes noduri și că era incapabil să-și lege firele de oameni.

Apoi,ca și când gândul îi aluneca într-o resemnare istovitoare,adăuga:

Singurătatea e permanentă ca mișcarea limbilor de ceas,iar ce-ți rămane de făcut e să te legi pe tine la ambele capete.

 

Drawing by Golriz Rezvani