Peisaj

Ar fi atât de alb

Pământul proaspăt nins

Dacă nu l-ar mânji omul

Cu ignoranța.

Artwork by Lucio Fontana

Advertisements

Un fel de introspecție

Sunt un om cu o umbră și fără un câine.

Umbra mea e a mea

Și e tristă pentru că nu are de ales.

Așa e ordinea firească a lucrurilor.

Fac exces de moarte

Și-o răsucesc pe toate părțile

Ca pe o femeie în așternuturi.

Teoretic sunt neînfricat,

Dar practic mai bine tac.

Ca să fiu sincer,

Nu tot timpul știu ce să spun

Și să spun doar de dragul cuvintelor

Nu mi-e posibil.

Căci nu am nici pe departe

Un drag pentru ele.

 

Sculpture by Marie-Laure Gérard-Becuwe

Rutină

Oamenii fac zgomot.

Se zbat să se salveze de ei,

Înnebunesc iubind,

Apoi tânjesc, disperă.

Transpiră plăcere și imploră extaz.

Se cred zei și se închină zeilor.

Mai pierduți și mai fericiți ca niciodată

Uită

Și o iau de la capăt.

 

Painting by Annette Lemieux

Suprarealism

Sunt acuzat de suprarealism.

Am un braț ce vrea să se descotorosească de mine.

– Du-te, îi zic.

Tu vrei să se izbească cerul de tine

Ca de aripa unui pescăruș cenușiu de boala nopții.

– Du-te, îi zic.

Viața e visul cu care te chinui să-ți acoperi somnul,

Căci de la un capăt la altul nu ai decât o pătură

Ce-ți lasă mereu picioarele dezvelite.

– Du-te, îi zic.

Eu n-am ce să-ți dau.

 

Îmi e foame

Și nimic din ce sunt nu vrea să se adune,

Să-mi prăjească niște pâine.

 

Painting by William Nicholson